DECLARAŢIA UNIVERSALĂ A DREPTURILOR OMULUI – adoptată de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite la 10 septembrie 1948

Preambul

Considerînd recunoaşterea demnităţii inerente tuturor membrilor familiei umane şi a drepturilor lor egale şi inalienabile constituie fundamentul libertăţii, dreptăţii şi păcii înlume,

Considerînd ignorarea şi dispreţuirea drepturilor omului au dus la acte de barbarie care revoltă conştiinţa omenirii şi făurirea unei lumi în care fiinţele umane se vor bucură de libertatea cuvîntului şi a convingerilor şi vor fi eliberate de teamă şi mizerie a fost proclamată drept cea mai înalta aspiraţie a oamenilor,

Considerînd este esenţial drepturile omului fie ocrotite de autoritatea legii pentru omul nu fie silit recurgă, soluţie extremă, la revoltă împotriva tiraniei şi asupririi,

Considerînd este esenţial a se încuraja dezvoltarea relaţiilor prieteneşti între naţiuni,

Considerînd în Carta popoarele Organizaţiei Naţiunilor Unite au proclamat din nou credinţă lor în drepturile fundamentale ale omului, în demnitatea şi în valoarea persoanei umane, drepturi egale pentru bărbaţi şi femei şi au hotărît favorizeze progresul social şi îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă în cadrul unei libertăţi mai mari,

Considerînd statele membre s-au angajat promoveze în colaborare cu Organizaţia Naţiunilor Unite respectul universal şi efectiv faţă de drepturile omului şi libertăţile fundamentale, precum şi respectarea lor universală şi efectivă,

Considerînd o concepţie comună despre aceste drepturi şi libertăţi este de cea mai mare importantă pentru realizarea deplină a acestui angajament,

ADUNEAREA GENERALĂ proclamă

prezenta DECLARAŢIE UNIVERSALĂ A DREPTURILOR OMULUI, ideal comun spre care trebuie tindă toate popoarele şi toate naţiunile, pentru toate persoanele şi toate organele societăţii se străduiască, avînd această Declaraţie permanent în minte, prin învăţătură şi educaţie dezvolte respectul pentru aceste drepturi şi libertăţi şi asigure prin măsuri progresive, de ordin naţional şi internaţional, recunoaşterea şi aplicarea lor universală şi efectivă, atît în sînul popoarelor statelor membre, cît şi al celor din teritoriile aflate sub jurisdicţia lor.

  • Articolul 1
    Toate fiinţele umane se nasc libere şi egale în demnitate şi în drepturi. Ele înzestrate cu raţiune şi conştiinţa şi trebuie se comporte unii faţă de altele în spiritul fraternităţii.
  • Articolul 2
    Fiecare om se poate prevala de toate drepturile şi libertăţile proclamate în prezenţa Declaraţie fără nici un fel de deosebire , de pildă, deosebirea de rasă, culoare, sex, limba, religie, opinie politică sau orice altă opinie, de origine naţională sau socială, avere, naştere sau orice alte împrejurări.
    În afară de această, nu se va face nici o deosebire după statutul politic, juridic sau internaţional al ţării sau al teritoriului de care ţine o persoană, fie această ţară sau teritoriu sînt independente, sub tutela, neautonome sau supuse vreunei alte limitări a suveranitate.
  • Articolul 3
    Orice fiinţă umană are dreptul la viaţă, la libertate şi la securitatea persoanei sale.
  • Articolul 4
    Nimeni nu va fi ţinut în sclavie, nici în servitute; sclavajul şi comerţul cu sclavi sînt interzise sub toate formele lor.
  • Articolul 5
    Nimeni nu va fi supus torturi, nici la pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante.
  • Articolul 6
    Fiecare om are dreptul i se recunoască pretutindeni personalitatea juridică.
  • Articolul 7
    Toţi oamenii sînt egali în faţă legii şi au, fără nici o deosebire, dreptul la o egală protecţie a legii. Toţi oamenii au dreptul la o protecţie egală împotriva oricăreidiscriminări care ar viola prezenţa Declaraţie şi împotriva oricărei provocări la o asemenea discriminare.
  • Articolul 8
    Orice persoană are dreptul la satisfacţia efectivă din partea instanţelor juridice naţionale competenţe împotriva actelor care violează drepturile fundamentale ce-i sînt recunoscute prin constituţie sau lege.
  • Articolul 9
    Nimeni nu trebuie fie arestat, deţinut sau exilat în mod arbitrar.
  • Articolul 10
    Orice persoană are dreptul în deplină egalitate de a fi audiată în mod echitabil şi public de către un tribunal independent şi imparţial care va hotărî fie asupra drepturilor şiobligaţiilor sale, fie asupra temeiniciei oricărei acuzări în materie penală îndreptată împotriva sa.
  • Articolul 11
    Orice persoană acuzată de comiterea unui act cu caracter penal are dreptul fie presupusă nevinovată pînă cînd vinovăţia va fi stabilită în mod legal în cursul unui proces public în care i-au fost asigurate toate garanţiile necesare apărării sale. Nimeni nu va fi condamnat pentru acţiuni sau omisiuni care nui constituiau, în momentul cînd au fost comise, un act cu caracter penal conform dreptului internaţional sau naţional. De asemenea, nu se va aplică nici o pedeapsa mai grea decît aceea care era aplicabilă în momentul cînd a fost săvîrşit actul cu caracter penal.
  • Articolul 12
    Nimeni nu va fi supus la imixtiuni arbitrare în viaţă personală, în familia sa, în domiciliul lui sau în corespondenţă sa, nici la atingeri aduse onoarei şi reputaţiei sale. Orice persoană are dreptul la protecţia legii împotriva unor asemenea imixtiuni sau atingeri.
  • Articolul 13
    Orice persoană are dreptul de a circulă în mod liber şi de a-şi alege reşedinţa în interiorul graniţelor unui stat.
    Orice persoană are dreptul de a părăsi orice ţară, inclusiv a sa, şi de reveni în ţara sa.
  • Articolul 14
    În caz de persecuţie, orice persoană are dreptul de a caută azil şi de a beneficia de azil în alte ţări.
    Acest drept nu poate fi invocat în caz de urmărire ce rezultă în mod real dintr-o crimă de drept comun sau din acţiuni contrare scopurilor şi principiilor Organizaţiei Naţiunilor Unite.
  • Articolul 15
    Orice persoană are dreptul la o cetăţenie.
    Nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de cetăţenia sa sau de dreptul de a-şi schimbă cetăţenia.
  • Articolul 16
    Cu începere de la împlinirea vîrstei legale, bărbatul şi femeia, fără nici o restricţie în ce priveşte rasă, naţionalitatea sau religia, au dreptul de a se căsători şi de a întemeia o familie. Ei au drepturi egale la contractarea căsătoriei, în decursul căsătoriei şi la desfacerea ei.
    Căsătoria nu poate fi încheiată decît cu consimţămîntul liber şi deplin al viiitorilor soţi.
    Familia constituie elementul natural şi fundamental al societăţii şi are dreptul la ocrotire din partea societăţii şi a statului.
  • Articolul 17
    Orice persoană are dreptul la proprietate, atît singură, cît şi în asociaţie cu alţii.
    Nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de proprietatea sa.
  • Articolul 18
    Orice om are dreptul la libertatea gîndirii, de conştiinţa şi religie; acest drept include libertatea de a-şi schimbă religia sau convingerea, precum şi libertatea de a-şi manifestă religia sau convingerea, singur sau împreună cu alţii, atît în mod public, cît şi privat, prin învăţătură, practici religioase, cult şi îndeplinirea riturilor.
  • Articolul 19
    Orice om are dreptul la libertatea opiniilor şi exprimării; acest drept include libertatea de a avea opinii fără imixtiune din afară,precum şi libertatea de a caută, de a primi şi de a răspîndi informaţii şi idei prin orice mijloace şi independent de frontierele de stat.
  • Articolul 20
    Orice persoană are dreptul la libertatea de întrunire şi de asociere paşnică.
    Nimeni nu poate fi silit facă parte dintr-o asociaţie.
  • Articolul 21
    Orice persoană are dreptul de a lua parte la conducerea treburilor publice ale ţării sale, fie direct, fie prin reprezentanţi liber aleşi.
    Orice persoană are dreptul de acces egal la funcţiile publice din ţara sa.
    Voinţă poporului trebuie constituie baza puterii de stat; această voinţă trebuie fie exprimată prin alegeri nefalsificate, care aibă loc în mod periodic prin sufragiu universal, egal şi exprimat prin vot secret sau urmînd o procedura echivalentă care asigure libertatea votului.
  • Articolul 22
    Orice persoană, în calitatea sa de membru al societăţii, are dreptul la securitatea socială; ea este îndreptăţită prin efortul naţional şi colaborarea internaţională, ţinînduseseama de organizarea şi resursele fiecărei ţări, obţină realizarea drepturilor economice, sociale şi culturale indispensabile pentru demnitatea sa şi liberă dezvoltare a personalităţii sale.
  • Articolul 23
    Orice persoană are dreptul la muncă, la liberă alegere a muncii sale, la condiţii echitabile şi satisfăcătoare de muncă, precum şi la ocrotirea împotriva şomajului.
    Toţi oamenii, fără nici o discriminare, au dreptul la salariu egal pentru muncă egală.
    Orice om care munceşte are dreptul la o retribuire echitabilă şi satisfăcătoare care -i asigure atît lui, cît şi familiei sale, o existenţa conformă cu demnitatea umană şicompletată, la nevoie, prin alte mijloace de protecţie socială.
    Orice persoană are dreptul de a întemeia sindicate şi de a se afilia la sindicate pentru apărarea intereselelor sale.
  • Articolul 24
    Orice persoană are dreptul la odihnă şi recreaţie, inclusiv la o limitare rezonabilă a zilei de muncă şi la concedii periodice plătite.
  • Articolul 25
    Orice om are dreptul la un nivel de trăi care -i asigure sănătatea şi bunăstarea lui şi familiei sale, cuprinzînd hrană, îmbrăcămintea, locuinţa, îngrijirea medicală, precum şi serviciile sociale necesare; el are dreptul la asigurare în caz de şomaj, boală, invaliditate, văduvie, bătrîneţe sau în celelalte cazuri de pierdere a mijloacelor de subzistenţă, în urmă unor împrejurări independente de voinţă sa.
    Mama şi copilul au dreptul la ajutor şi ocrotire deosebite. Toţi copiii, fie sînt născuţi în cadrul căsătorii sau în afară acesteia, se bucură aceeaşi protecţie socială.
  • Articolul 26
    Orice persoană are dreptul la învăţătură. Învăţămîntul trebuie fie gratuit, cel puţin în ceea ce priveşte învăţămîntul elementar şi general. Învăţămîntul elementar trebuie fie obligatoriu. Învăţămîntul tehnic şi profesional trebuie fie la îndemâna tuturor, iar învăţămîntul superior trebuie fie de asemenea egal, accesibil tuturora, pe baza de merit.
    Învăţămîntul trebuie urmărească dezvoltarea deplină a personalităţii umane şi întărirea respectului faţă de drepturile omului şi libertăţile fundamentale. El trebuie promoveze înţelegerea, toleranţă, prietenia între toate popoarele şi toate grupurile rasiale sau religioase, precum şi dezvoltarea activităţii Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru mentirenea păcii.
    Părinţii au dreptul de prioritate în alegerea felului de învăţămînt pentru copiii lor minori.

  • Articolul 27

    Orice persoană are dreptul de a lua parte în mod liber la viaţă culturală a colectivităţii, de a se bucură de arte şi de a participa la progresul ştiinţific şi la binefacerile lui.
    Fiecare om are dreptul la ocrotirea intereselor morale şi materiale care decurg din orice lucrare ştiinţifică, literară sau artistică al cărei autor este.
  • Articolul 28
    Orice persoană are dreptul la o orinduire socială şi internaţională în care drepturile şi libertăţile expuse în prezenţa Declaraţie pot fi pe deplin înfăptuite.
  • Articolul 29
    Orice persoană are îndatoriri faţă de colectivitate, deoarece numai în cadrul acesteia este posibilă dezvoltarea liberă şi deplină a personalităţii sale.
    În exercitarea drepturilor şi libertăţilor sale, fiecare om nu este supus decît numai îngrădirilor stabilite prin lege, exclusiv în scopul de a asigura cuvenită recunoaştere şi respectare a drepturilor şi libertăţilor altora şi ca  fie satisfăcute justele cerinţe ale moralei, ordinii publice şi bunăstării generale într-o societate democratică.
    Aceste drepturi şi libertăţi nu vor putea fi în nici un caz exercitate contrar scopurilor şi principiilor Organizaţiei Naţiunilor Unite.
  • Articolul 30
    Nici o dispoziţie a prezenţei Declaraţii nu poate fi interpretată implicînd pentru vreun stat, grupare sau persoană dreptul de a se deda la vreo activitate sau de a săvîrşi vreun act îndreptat spre desfiinţarea unor drepturi sau libertăţi enunţate în prezenţa Declaraţie.