Drepturile jurnalistului potrivit Convenţiei Organizaţiilor de Media

• Jurnalistul este protejat de tratatele şi convenţiile internaţionale la care România este parte şi care garantează libertatea de exprimare şi liberul acces la informaţii, precum şi la toate sursele de informare.

• Jurnalistul are dreptul de a se opune cenzurii de orice fel.

• Protecţia secretului profesional şi a confidenţialităţii surselor este în egală măsură un drept, dar şi o obligaţie a jurnalistului.

• Jurnalistul are dreptul de a refuza orice demers jurnalistic împotriva principiilor eticii jurnalistice sau a propriilor convingeri. Această libertate derivă din obligaţia jurnalistului de a informa publicul cu bună credinţă.

• În virtutea bunei practici de separare a activităţilor economice de cele editoriale,jurnalistul are dreptul de a refuza să atragă contracte de publicitate sau sponsorizare pentru instituţia de presă la care lucrează.

• Jurnalistul se bucură, conform legii, de protecţia drepturilor de autor.

• Jurnalistul îşi afirmă dreptul de a fi apărat de către instituţia de presă unde îşi exercită profesia, precum şi de către asociaţia profesională or sindicală care îi reprezintă interesele împotriva oricărei presiuni exercitate contra sa, de natură să determine o încălcare a conduitei profesionale prevăzute de Statutul Jurnalistului şi de prezentul Cod Deontologic.

• Jurnalistul poate să se înscrie în organizaţii profesionale.

Înainte de orice deziderat profesional, jurnalistul are obligaţia de a relata în materialele sale adevărul, indiferent de consecinţele ulterioare. În acest sens, profesioniştii pot da publicităţii informaţii de a căror veridicitate sunt siguri, după verificarea din sursele avute la îndemână sau citează sursa exterioară corect, menţionându-i cititorului posibilitatea ca ştirea să nu se confirme.

Jurnalistul nu are dreptul de a prezenta opiniile sale sau ale altor persoane drept fapte. Opiniile altor persoane vor fi ilustrate în textele sale prin citat exact, fără scoterea afirmaţiilor din context sau printr-o parafrazare care menţionează sursa opiniei. Dacă jurnalistul are o opinie personală în care crede sincer, el trebuie să o confirme înainte din surse cu expertiză înainte de a publica orice fel de text.

Când obţine informaţii, jurnalistul trebuie să se folosească de metode oneste pentru procurarea acestora. Documentele suspecte sau provenite din surse puţin credibile trebuie verificate cu ajutorul surselor alternative care pot confirma povestea. Jurnalistul nu trebuie să cadă în capcana publicării unui document „incendiar” pentru a da primul ştirea, ci trebuie să dezvolte subiectul şi să-l prezinte publicului în mod corect şi imparţial.

Trebuie să ţinem cont de părerea cititorilor şi să corectăm greşelile sancţionate atunci când acestea există. Cel mai onest este publicarea unei erate în dreptul paragrafului unde s-a strecurat eroarea, pentru a se evita acuzaţiile de muşamalizare.

Dreptul la replică se acordă doar atunci când cererea este îndreptăţită şi rezonabilă.

Ce este interesul public?

Jurnalistul este obligat să servească interesul public. Noţiunea de interes public va fi înţeleasă pornind de la mai multe premise, enumerate de către Convenţia Organizaţiilor de Media, după cum urmează:
Orice chestiune care afectează viaţa comunităţii, este de interes public. Aceasta nu se rezumă numai la aspectele politice, ci include orice altă împrejurare care prezintă interese pentru comunitate.

• Interesul public nu priveşte doar ceea ce autorităţile consideră că este de interes public.

• Modul în care funcţionează şi acţionează guvernul, autorităţile ori instituţiile publice, precum şi orice altă entitate care utilizează bani publici sau care afectează interesul comunităţii este de interes public major.

• Toate acţiunile, omisiunile, gesturile şi cuvintele demnitarilor, politicienilor şi ale tuturor funcţionarilor publici legate de exercitarea funţiei lor sunt de interes public major. Viaţa privată a acestora este de interes public, atunci când are relevanţă pentru exercitarea funcţiei.

• Având în vedere contribuţia autorităţilor la gestionarea puterii şi a serviciilor publice, critica adusă acestora se bucură de un interes public major.

• Atunci când nu există un interes public evident, libertatea de exprimare nu poate fi limitată decât de interesul protejării unui alt drept fundamental.

• Orice informaţii privind încălcarea drepturilor omului – aşa cum sunt acestea definite în documentele internaţionale ratificate de România – sunt de interes public major.

Interesul public trebuie servit având în vedere o anumită conduită profesională pe care jurnalistul trebuie să o respecte. Ignorarea acesteia, aduce după sine o imagine proastă şi degradarea profesiei şi organizaţiei.

Asftel:

• Jurnalistul trebuie să respecte prezumţia de nevinovăţie, dar şi să prezinte faptele şi acuzaţiile obiectiv.

• Jurnalistul este dator să respecte viaţa privată a unei persoane. Excepţiile se admit doar dacă se ia în considerare interesul public menţionat mai sus. Nu contează dacă o persoană publică şi-a dorit acest statut. Din momentul în care face parte din scena publică, el îşi asumă o anumită conduită, iar dacă acest lucru nu se întâmplă, jurnalistul este dator să sancţioneze abaterile.

• Jurnalistul este dator să respecte drepturile minorilor. El nu va revela identitatea acestora, atunci când sunt implicaţi în infracţiuni, când sunt victime sau autori. Excepţia apare când interesul public cere identificarea minorului sau când părinţii îşi dau acordul.

• Identitatea victimelor accidentelor, calamităţilor, infracţiunilor, mai ales cele ale agresiunilor sexuale, nu trebuie dezvăluită decât cu acordul acestora sau doar când există interes public. Ne vom asigura, dacă putem, că familia victimei a fost înştiinţată de accident sau de moartea unei rude înainte de a-i publica numele.

• Jurnalistul nu discriminează pe motiv de rasă, gen, religie, etnie, orientare sexuală sau dizabilitate. Nu instigăm la ură. Lăsăm oamenii să tragă propriile concluzii.

Cum tratăm sursele

Jurnalistul trebuie să identifice sursele în permanenţă. Publicul are dreptul la cât mai multă informaţie posibil, bazată pe surse.

Trebuie să examinăm totdeauna motivaţiile din spatele cererii de anonimat a unei surse.

Trebuie să ne respectăm promisiunile faţă de sursele noastre şi să nu-i inducem în eroare pentru a primi o informaţie. De asemenea, trebuie să ne asigurăm că obţinem acea informaţie de câte ori este posibil, chiar dacă sursa este ostilă. Încercăm să ne asigurăm că primim informaţii şi de la cele mai ostile surse.

Trebuie să ne păstrăm o detaşare profesională faţă de sursele noastre şi să evităm să cădem în capcana favoritismului care reiese din apropierea prea mare de surse. Jurnaliştii se pot întâlni la o masă informală cu o sursă, dar trebuie să aibă mereu în minte scopul pentru care sunt acolo şi principiile profesionale care trebuie să-i ghideze. Practica scrupuloasă, recomandată de marile redacţii ale lumii, recomandă ca, din când în când, să ne detaşăm puţin şi să analizăm dacă ne-am apropiat prea mult de surse.

Relaţiile romantice cu sursele ar sugera un anumit favoritism şi subiectivitate. Astfel, jurnaliştii care ajung să fie implicaţi romantic cu sursele, ar trebui să dezvăluie acest lucru editorului şi celor în funcţii de conducere, iar aceştia vor stabili care este cea mai bună decizie viitoare.

Jurnalistul va păstra secretul profesional privind sursele informaţiilor obţinute confidenţial. În faţa Justiţiei, el poate alege dacă păstrează anonimitatea sau nu. Confidenţialitatea acestora este protejată în România de legislaţia internaţională pe care o respectăm şi la care am aderat. De asemenea, jurnalistul are dreptul de a declina cererea redactorului-şef de a prezenta identitatea surselor sale. Redactorul-şef are dreptul de a-i cere acestuia acest lucru, dar va respecta dorinţele jurnalistului.

Jurnalistul va da publicităţii punctele de vedere ale tuturor părţilor implicate în cazul unor păreri divergente. Nu se vor aduce acuzaţii fără să se ofere posibilitatea celui învinuit să-şi exprime punctul de vedere. Se va avea în vedere respectarea principiului prezumţiei de nevinovăţie, astfel încât nici un individ nu va fi catalogat drept infractor, până când o instanţă juridică nu se va pronunţa.

Jurnaliştii trebuie să se identifice mereu, dar nu tot timpul vor menţiona statutul lor de jurnalist, dacă situaţia nu o cere în mod expres.

Putem acţiona incognito doar dacă două condiţii se îndeplinesc simultan: informaţia pe care dorim să o aflăm serveşte interesului public şi dacă am epuizat mijloacele clasice de informare şi documentare.

Jurnalistul nu-şi asuma identitate de poliţişt, avocat sau oa de afaceri.

Cum redactăm

Jurnalistul trebuie să se asigure că titlurile, textele şi imaginile foto nu induc cititorul în eroare. Nu vom face promisiuni în titlu pe care nu le vom putea respecta şi nici nu vom publica citate parţiale scoase din context.

Scriem informaţia pe care o avem, dar nu ne oprim până când toate zvonurile şi sursele alternative nu au fost contactate pentru a confirma povestea sau pentru a oferi o părere. Nu lăsăm nimic neterminat, care ar putea induce publicul în eroare.

Cităm sursele măcar o singură dată şi separăm cu claritate opiniile şi informaţiile obţinute din surse distincte.

Nu plagiem. Dacă cineva a publicat o informaţie interesantă, vom putea şi noi să facem rost de ea sau, dacă acest lucru este imposibil, îi vom cita.

Nu folosim stereotipuri de rasă, gen, vârstă, religie, etnie, geografie, orientare sexuală, handicap, aspect fizic sau statut social.

Nu tragem concluzii acolo unde nu este cazul. Jignim cititorul pentru că nu-l lăsăm să discearnă. Dacă informaţiile sunt dintr-un domeniu complex sau relatează o situaţie alambicată, ne vom strădui să selectăm şi să rezumăm esenţialul pentru a ajuta cititorul.

Unde nu avem o informaţie verificată, dar pe care o putem folosi, deoarece reprezintă vocea şi opinia cuiva, folosim cu încredere condiţional optativul.

Separăm clar o ştire de o analiză sau de un comentariu.

Distingem clar materialele publicitare. Vom evita pe cât posibil realizarea unor materiale de PR acolo unde putem. Există cazuri în care lansarea unui produs nou poate da această impresie. Pentru a contrabalansa, vom prezenta şi concurenţii de pe piaţă sau păreri diverse.

Cum cităm

Cităm mereu sursa informaţiilor pe care le avem. Dacă aceasta a dorit să rămână anonimă, menţionăm acest lucru, fără să ne asumăm informaţiile scrise.

Dacă informaţia a apărut în altă instituţie media prima oară sau am citit-o acolo, încercăm să ne ducem către originea iniţială. Cităm concurenţa doar dacă nu avem încotro. Dacă putem să completăm informaţia, o vom face mereu.

Nu se iartă

• plagiatul

• dezinformarea cu rea intenţie

• calomnia, defăimarea şi acuzaţiile nefondate. Nu este calomnie o informaţie provenită din documente oficiale sau provenită de la o sursă exterioară. Contactăm acuzatul pentru a-l confrunta cu acuzaţiile.

• Mita pentru a scrie un material orientat într-o anumită direcţie sau pentru a nu mai publica un articol.

Relaţia dintre specialistul de PR şi jurnalist

Întâlnirile dintre jurnalişti şi sursele lor sau specialiştii din relaţii publice care reprezintă firme sau personalităţi ar trebui făcute atunci când este posibil în locuri unde jurnalistul îşi poate permite să plătească.

La aceleaşi evenimente practica des întâlnită este oferirea unui mic cadou. Pentru o mai bună transparenţă şi pentru că, de cele mai multe ori, acceptarea acestuia înseamnă o formă de curtoazie pentru organizator şi conservarea unei relaţii pozitive, cadourile vor fi declarate la redacţie.

Cadourile prea valoroase vor fi refuzate cu eleganţă de către jurnalist.

Orice lucru primit în teste sau pentru realizarea unui material (telefon, tabletă, maşină) va fi returnat la termenul stabilit. Excepţiile se admit atunci când, din lipsă de timp sau pentru că doreşte să studieze mai atent problema, jurnalistul mai are nevoie de câteva teste. Prelungirea termenului va fi anunţată firmei care a pus la dispoziţie acel obiect pentru a conserva integritatea companiei şi a jurnalistului.

Jurnalistul va menţiona producătorilor intenţiile sale în test, metodologia folosită, pentru a primi acordul firmei respective.

Excursiile în scop documentar vor putea fi acceptate, dar după garantarea independenţei editoriale. Jurnalistul nu va promite instituţiei sau companiei care organizează excursia un articol jurnalistic. Dacă subiectul va fi destul de bun, atunci acest lucru va fi implicit.

Dacă în aceste excursii vor fi mai mulţi jurnalişti, de la alte instituţii de presă, jurnalistul va încerca să găsească o abordare diferită, dincolo de cele oferite de cei care au plătit excursia. Se va evita asocierea cu instituţii şi companii controversate.

Respectăm embargo-ul impus asupra documentelor şi textelor trimise de către instituţii sau firme. Această regulă nu se aplică dacă informaţiile au fost obţinute prin mijloace proprii şi putem demonstra acest lucru.

Jurnalistul în timpul liber sau pe teren

Jurnalistul nu-şi va folosi statutul pentru a obţine beneficii personale sau în favoarea unor apropiaţi, aceasta fiind o încălcare gravă a normelor etice.

Jurnalistul nu trebuie să accepte daruri în bani sau în natură care îi sunt oferite, în afara cazurilor menţionate mai sus.

Jurnalistul trebuie să evite să se afle într-un conflict de interese, activităţile editoriale fiind independente de cele politice sau economice.

Jurnalistul trebuie să aibă o conduită în concordanţă cu statutul său şi în timpul liber şi nu se va legitima cu numele instituţiei în timpul liber, dacă interesul profesional nu o cere.

Ne tratăm cititorii la fel şi în public, dar şi în privat. Toţi cei care au legături cu cititorii, faţă în faţă, trebuie să se gândească la faptul că ei sunt practic cei datorită cărora existăm. Trebuie să le fim fideli cititorilor şi să nu-i ignorăm. Le răspundem la scrisori şi e-mail-uri, dacă tonul acestora este potrivit. “Fiecare scrisoare merită un răspuns”.

Una dintre cele mai importante calităţi ale unui jurnalist bun este empatia cu publicul său.

Jurnaliştii care vor fi invitaţi la televiziune, vor obţine acordul editorului, redactorului-şef sau al directorului editorial înainte de a participa. Odată ajuns la emisiune, va menţiona funcţia şi numele instituţiei de presă la care lucrează. Vom evita să ne asociem cu persoane, emisiuni sau televiziuni cu o imagine negativă.

Jurnaliştii vor evita să ofere informaţii pe care le deţin concurenţei, pe teren sau prin telefon, dacă acestea interferează cu munca acestuia sau pot ajuta instituţiile media concurente să acopere subiectul mai bine şi mai rapid. Colaborarea cordială la unele evenimente este acceptată.

Jurnaliştii şi politica

Fiecare dintre noi are o părere politică, dar nu este bine să o arătăm. Jurnaliştii pot vota independent, dar nu trebuie să se afişeze în vreun fel în care le-ar periclita imaginea neutră. Nu avem voie să purtăm tricouri cu însemnele unui candidat, insigne sau umbrele primite de la corturile de campanie.

Nu dăm bani şi nu facem campanii de donaţie pentru niciun candidat, oricât de popular sau independent ar fi el. Orice informaţie se poate afla şi se poate întoarce împotriva noastră.

Niciun jurnalist nu are voie să candideze la o funcţie publică.

Niciun jurnalist nu are voie să participe la marşuri de suport a unei cauze sau să semneze petiţii împotriva unor idei sau decizii. Participarea la astfel de evenimente se va face doar în interes profesional şi detaşându-ne de eveniment. În anumite cazuri, jurnalistul se va amesteca printre manifestanţi şi va fi nevoit să strige cu ei pentru a afla anumite informaţii. Jurnaliştii participanţi la revolte vor avea grijă să aibă asupra lor legitimaţia de presă, să se detaşeze şi să evite violenţa.

Colaboratorii

Cititorii nu vor face diferenţa între jurnaliştii noştri şi colaboratorii externi. Astfel, normele deontologice şi de comportament, impuse jurnaliştilor, vor fi aplicate şi acestora. Dacă aceştia refuză să se comporte în acest fel sau să redacteze materialele conform politicii redacţiei, viitoarele materiale vor fi refuzate.